Mergand pe 18

“98,99,100, gata! Cine nu-i gata îl iau cu lopată!” așa începeau câteodată vechile jocuri ale copilăriei, dar acum tot ce se aud din gurile copiilor este ” să moară mama!”, ființă pe care în mod normal, noi am respecta-o, în trecut. La aceasta s-a ajuns generația noastră, o generație care nu mai e ce era odată. Vârsta de 12 ani, o vârstă la care abia învățai ce înseamnă jocul, abia învățai să traversezi strada, abia învățai să te duci la magazinul de la colț, fără să vină părintele să stea lângă tine, la vârstă aceea abia știai ce-i acela un televizor, dar asta era în trecut. Odată cu modernizarea aceasta bruscă, s-a dus și tradiţionalismul, la fel și respectul față de ceilalţi și mai ales, respectul față de sine.

Da, am 17 ani, eu autoarea acestui articol, dar o zic tare și răspicat cu mândrie, că adolescența este cea mai frumoasă perioadă din viața unei persoane. Deși și nu am experiența, pe care o poate avea o altă persoană care ar scrie, știu foarte bine cum mi-am început adolescența și nu a fost la fel cum este în ziua de azi. În zilele noastre, un adolescent are 12 ani, și nu am zis-o eu; în zilele noastre, un adolescent trebuie să aparțină unui stil anume, să asculte o anumită muzică, și să vorbească într-un anumit fel. Da, probabil așa a fost de când a început toată ideea de modernizare globală, dar din ce era bine odată, am ajuns în răul prezent. În ziua de astăzi, un adolescent știe să se drogheze, știe să bea, știe să fumeze, lucruri pe care în mod normal nu ar trebui să le descoperi deloc, sau ca o justificare, să le descoperi abea după o anumită vârstă în care universul nu a fost corect cu tine. Nu cred că este necesar să dau exemple, dar la 12 ani să știi ce înseamnă un drog sau o țigare, e prea mult până și pentru mine o puștoaică, ca să concep acest lucru.

Odată începută adolescența, nu este cale de întoarcere. Din copil ajungi adolescent, iar din adolescent ajungi adult. În timpul adolescenței părinții te învață ce este bine sau ce este rău, ori nu te învăța deloc, mai departe rămâne alegerea ta dacă vrei să fii cum sunt ceilalți sau să fii tu însuți. La început, vrei să încerci tot, totul pare tentant, desigur nu începe totul brusc, dar încet pas cu pas te tentează țigarea, apoi un pahar cu bere, apoi o cutie cu bere, încă o țigare, după aceea apare prietenul cu o lulea de drog, excelent, hai să îl încercam și pe ăla, ce naiba, o viață am, ce am de pierdut?

Ce ai de pierdut? Cu asta începe dependenta, dependenta nu numai de toxigene, ci dependenta de libertate, dependenta de-a fi liber, fără sa fie cineva in spatele tău si sa te tragă înapoi ori de cate ori ai vrea sa faci ceva. Da … libertatea este frumoasa, dar oare nu exista si limita ei? Da … adolescenta este frumoasa, dar oare nu ar trebui sa ne gandim putin inainte? Observam in fiecare zi, cazuri si cazuri, de adolescenti fugiti de acasa, de adolescenti care au murit brusc din cauza unei morti violente, din cauza sevrajului, din cauza unei boli care se ia pe cale sexuala si cine stie din ce alt motiv. Vieti risipite la o varsta frageda, totul incepe mult prea devreme si din motive teribiliste. La o varsta in care ai putea sa iti descoperi talentul pentru un anumit tipar, iti descoperi talentul de-a consuma droguri si a arunca banii de buzunar pe toate prostiile posibile.

Toate acestea se intampla, deoarece teribilismul nostru, al adolescentilor, este influentat nu numai de parintii ci si de prieteni sau idoli nostri. Vrem sa fim ca ei sau nu vrem sa fim ca ei deloc. Vrem sa ii ascultam sau nu vrem sa ii ascultam deloc. Da invatam din propriile greseli, dar cateodata pentru unii e prea tarziu. O fi bine sa fii popular, sa te cunoasca toata lumea, dar incep sa cred ca oricat de mult am incerca sa crestem in ochii altora, scadem in ochii nostri.

Pe zi ce trece, si observ teribilismele generatiei mele raman surprinsa si nu pot sa ma obisnuiesc. Imi aduc aminte cum obisnuiam odata la 12 sa fur cirese de la vecinul, acum la 12 ani se fura bancomate. Stau si imi aduc aminte, din nou, de momentul in care am descoperit internetul prima data, si asta a fost pe la 14 ani, acum toti copii de 8 ani stiu ce-i ala internet si cum sa il foloseasca si mai ales, tot ce tine de gramatica si ce ai invatat la scoala, se duce pe apa sambetei.

Tot ce observ pe strada, este generatia mea, o generatie de tristi. O generatie de tineri adulti tristi, care nu au nici-o speranta pentru viitor si vor doar sa isi traiasca prezentul, indiferent daca asta le face rau.

Si da, adolescenta este frumoasa. Frumos momentul cand te pregatesti pentru primul bal, pentru prima petrecere cu prieteni, pentru miss boboc, pentru prima iesire in oras cu persoana pe care o simpatizezi. Dupa mine, la 16 ani, este varsta descoperirilor, partea cea mai frumoasa, incepi sa descoperi frumusetea de-a fii liber per total, incepi sa descoperi frumusetea de-a avea pe cineva aproape, mai aproape decat un simplu amic. Frumusetea de-a descoperi tot ce este nou.

Adolescenta este frumoasa, este momentul in care tot ce zboara se mananca, este momentul in care se experimenteaza tot ce se prinde, este momentul in care invatam ce inseamna responsabilitatea, este momentul in care invatam sa iubim ce ne inconjuara, chiar daca le invatam prin caiile nu tocmai recomandate.

Deşi si ne-am modernizat, deşi si acum avem alte reguli la jocuri sau jocurile noastre moderne diferă de cele trecute, tot adolescenţi suntem. Tot v-a trebui sa învăţam cum sa traversam strada sau unde se afla magazinul, chiar daca ar fi prea devreme, totuşi după 18 ani, surpriza responsabilităţilor mai mari aşteaptă sa fie implicate in viaţa noastră.

“Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi

singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul

complet al cuvântului.” de Michel Houllebecq

~ de Cetinel Carina pe iulie 4, 2008.