Un început

Suntem un popor de nesimțiți și mincinoși. Nu avem bunul simț și nici nu îl vrem. Dar există posibilitatea de-a face ceva în privința asta.

Oare?

A trecut ceva timp de când nu am mai scris în blog. Motivul? Nu știu exact, dar probabil ceea ce mă înconjura nu mai mă influența așa cum se întâmpla odată. Acum, iată-mă din nou aici, în acest “dashboard” încercând să-mi regăsesc dorința de-a scrie din nou, ceea ce îmi trece deseori prin cap. De altfel, nici fotografia nu m-ai m-a pasionat atât de mult, desigur pasiunea există, doar că a fost închisă. Motivul? Din nou, nu știu. But here I am.

Revenind la idea principală, am ajuns la o concluzie finală, că noi toți români, sau cei care trăiesc în această țara, suntem un popor de nesimțiți. Nu există nici-o îndoială! Acest lucru este experimentat pe pielea mea: plec câteva săptămâni din țară, ajung într-un loc diferit, altă cultură, alte reguli, revin în țara, găsesc diferențele, redevin nesimțită (chestii minore cum ar fi să arunci o hârtie pe jos, de lenea care intervine când vine vorba să te deplasezi până la un coș de gunoi, aruncatul gumei pe jos, fumatul mergând pe stradă, etc.) și nu mai îmi pasă. Iar asta se întâmplă ori de câte ori părăsim țărișoara noastră dragă și vedem cu ce ne diferențiăm de ceilalți. Şi noua acolo ne pasă, pentru că nu vrem să ne facem de râs, trebuie să arătăm cât de politicoși suntem, dar când ajungem înapoi nu ne mai pasă, de ce ne-ar păsa? Dacă lui nu-i pasă, mie de ce mi-ar păsa? Păi poate dacă unul singur ar încerca, ar avea inițiativă să fie mai bun decât tovarășul de pe stradă care circulă în aceași direcție, atunci poate și el, și ceilalți, ar proceda la fel și atunci s-ar întâmpla ceva frumos și toți am fi puțin mai buni… dar oare, ar funcționa? Eu am început.